Am decis dupa multa vreme in care am folosit doar Nokia sa renunt la E72 si sa merg mai departe. Symbian nu mai e ce-a fost odata si din pacate Nokia nu a reusit sa tina pasul cu noutatile la capitolul sisteme de operare. Asa ca am cautat tot ceva cu tastatura fizica, iar HTC Desire Z a fost cumva alegerea logica. Tastatura fizica usureaza mult lucrurile daca trimiti mailuri multe de pe telefon sau daca n-ai timp (sau nervi ) de tastatura virtuala. Tastatura iese cu ajutorul unei balamale (in forma de Z) care inca nu sunt convins ca pe termen va rezista cu brio, dar care pentru moment pare stabila.

La prima impresie mi-a fost cam greu sa ma acomodez cu Android insa dupa ce m-am prins de majoritatea customizarilor a fost chiar usor sa gasesc orice am avut nevoie. Punctul cel mai tare ar fi faptul ca telefonul se poate personaliza in orice fel si poate fi transformat chiar in router wireless pentru alte device-uri. Avand in vedere ca e un telefon orientat spre zona business, el vine cu Quickoffice pre-instalat . O alta chestie interesanta a fost transferul de date de pe telefonul mai vechi pe HTC. Totul a fost facut printr-o legatura Bluetooth si cateva “next, next, next”. Mi s-a parut mai simplu decat m-am asteptat.

Procesorul de 800 Mhz se misca destul de bine, insa uneori telefonul poate ajunge sa sacadeze putin daca lasi multe aplicatii sa ruleze simultan in background (gen vremea+facebook+twitter+mail+etc). Piticu zice ca el n-a avut probleme la capitolul asta. Bateria tine aproximativ o zi, maxim 2 zile, in functie de cat de intens folosesti telefonul. Nu mi se pare mult,  nici putin, dar asta e, bateria pare a fi pretul pe care smartphone-urile il platesc pentru procesor mare si multe optiuni

De filmat filmeaza 720p HD, iar pozele au o calitate buna.  Nu am insistat prea mult in zona asta pentru ca nu de asta l-am luat, insa pentru ce am avut eu nevoie mi s-a parut chiar ok. Ce mi s-a parut foarte interesant a fost conectarea contactelor din telefon cu conturile de Facebook/Twitter/Google. Cand te suna cineva poti sa ii vezi direct ultimul post pe Facebook de exemplu. E o optiune care duce social networkingul la extrem, zic eu, dar nu pot sa nu remarc directia inedita in care se indreapta lucrurile.

In concluzie, HTC Desire Z e foarte ok daca ai nevoie de un telefon cu tastatura fizica, cu toate optiunile oferite de Android 2.2, care sa nu te limiteze cu nimic si care sa isi faca treaba bine.  Ce mi-a placut cel mai mult a fost ca nu m-am lovit de incompatibilitati, erori sau alte probleme de genul asta. Inclusiv conectarea la sistemul Bluetooth din masina am facut-o fara probleme, iar receptia si semnalul in timpul convorbirilor au fost intotdeauna bune. Pur si simplu totul a functionat asa cum m-am asteptat.

De cele mai multe ori cand luam contact cu un proiect vedem doar rezultatul final, fara a ne gandi la ce se intampla “in culise”. Avem preconceptii de genul “daca e pe net, e ieftin” sau “eu singur cu inca un prieten am face chestia asta de 10 ori mai bine”, etc. Chestia asta e valabila pentru orice tip de proiect, din orice domeniu.

Ma uitam acum cateva zile la un show TV unde niste dansatori dansau pe o piesa a unei formatii romanesti cunoscute. Pentru mine ca telespectator dansul putea sa imi placa sau sa nu imi placa, sau puteam sa schimb canalul dupa 3 secunde. Pentru realizatori, acel moment de 3 minute a insemnat o gramada de munca in spate care, printre altele, implica gasirea trupei de dans, costume, repetitii pentru dansatori, punerea scenariului in aplicare si nu in ultimul rand obtinerea drepturilor de difuzare a piesei din background de la casa de discuri care o detinea (contracte, legal stuff, etc.). Nu mai zic detalii legate de bugete de productie, si altele. Probabil o saptamana de munca pentru 3 minute de entertainment.

Mai jos puteti sa va faceti o idee legata de ce inseamna producerea unui serial pentru web, de ce echipa e nevoie pentru a realiza un astfel de show si cate detalii sunt de luat in calcul. Asadar, imagini din culisele Viata in 3:

Making of – Viata in 3

Azi incepe Viata in 3, serialul online powered by Romtelecom si gazduit de Trilulilu. Serialul va fi difuzat in fiecare luni si vineri pe viatain3.trilulilu.ro. Primul episod il aveti mai jos, iar comunicatul de presa il gasiti aici.

PS: Odata cu aceasta lansare s-ar putea sa observati optiunea HD care va fi curand disponibila tuturor partenerilor nostri care creeaza continut profesionist

Serialul online Viata in 3 va fi lansat foarte curand pe Trilulilu. Stay tuned!

Am de cateva zile un iPad. Mi l-am luat in parte din curiozitate si fara a avea asteptari ca imi va inlocui vreodata laptopul (care nu e un Mac, btw … si nici mobilul un iPhone ). Oricum, daca vreti sa va luati un iPad ca sa va inlocuiti laptopul, veti fi dezamagiti. iPad-ul nu e un gadget pentru munca ci mai degraba pentru relaxare si navigare pe net “nepretentioasa”.

Daca il iei ca atare, atunci vei fi incantat. Intr-adevar ai o experienta foarte faina cand “consumi” continut, relaxat pe canapea. E placut sa citesti ziare, reviste, bloguri sau carti. Poti citi carti si pe intuneric

Pentru presa scrisa, astfel de device-uri reprezinta un nou canal de distributie si cred ca implicit un colac de salvare de care printul avea mare nevoie. Avand in vedere ca pe iPad tot mai multe ziare si reviste se regasesc doar pe model freemium (continut partial gratuit, restul doar pentru abonati) e cu atat mai probabil ca acest model sa fie din ce in ce mai utilizat si in rest. Da – va dura mult, da – trebuie ca toata lumea sa se “alinieze”, da – oamenii vor stramba din nas la inceput si vor cauta varianta free … dar pana la urma, in timp, vor plati.

Pentru reviste cel putin, care sunt altfel pozitionate decat ziarele, modelul va functiona. As plati mult mai usor 2-3 Euro pe luna ca sa fiu abonat la o revista pe iPad decat sa o cumpar din magazin. Pe laptop clar n-as fi facut alegerea asta, insa pe iPad e pur si simplu o alta experienta de consum.

Motivul pentru care device-ul asta n-are port-uri USB sau alte chestii pe care multi le asteptau sa existe “by default” mi se pare destul de clar: inca nu e cazul.

De ce? Pentru ca inca nu prea exista concurenta, si chiar daca ar exista, device-urile lor pot sa aiba 10 port-uri USB ca pe ei nu-i cheama Apple si n-au masinaria de marketing din spate. Apoi, nu prea ai nevoie de port-uri USB. Iti poti transfera ce ai nevoie prin iTunes sau prin diverse aplicatii pe care ti le instalezi si care se conecteaza la serverele cunoscute de file sharing pe care le folosesti. E adevarat, trebuie sa fii mai tech-savvy, dar daca ai iPad, probabil esti, si te descurci.

De ce nu are camera? Pentru ca singura camera de care ai avea cu adevarat nevoie ar fi una frontala ca sa faci video calls prin Skype, lucru care ar fi concurat cu iPhone-ul sau poate un laptop. Altfel, cine naiba ar vrea sa faca poze cu iPad-ul cand orice smartphone are camera foto sau exista camere portabile foarte mici?

Si nu in ultimul rand … de ce sa dai totul din prima? E prima versiune de iPad, care s-a vandut ca painea calda. Strategia pe care o au cu iPhone, si anume de a lansa functionalitati noi pe parcurs, in device-uri noi, cu siguranta va functiona si in acest caz.

Am reusit sa il conving pe Doru ca ar fi interesant sa tina un curs de publicitate online si la Cluj. Cum n-avea cum sa ma contrazica , a fost de acord cu ideea propusa. Ca bonus, voi tine si eu o scurta prezentare la sfarsitul cursului, cu exemple de campanii online de succes.

Cursul se va tine asadar in 26-27 noiembrie 2009, in Cluj-Napoca, si exista 20 de locuri disponibile.  Cursul este perfect pentru brand manageri, marketing manageri, proprietari de magazine online sau de afaceri pe Internet, buyeri si planneri media online, vanzatori de media online / publisheri online, specialisti din agentii interactive, de media, de PR online, etc.

Detalii despre curs puteti gasi in aceasta prezentare (PDF) sau pe site-ul marketeer.ro. Inscrierile se fac din formularul online disponibil pe site. Costul de participare la cursul din Cluj este de 295 EUR + TVA/participant, si nu uitati ca in anumite conditii puteti beneficia de discount-uri si reduceri!

Pentru cei din voi care citesc cărți în limba engleză, s-a relansat recent okian.ro, magazin online care are peste 1 milion de titluri de cărți în limba engleză.

Dintre cărțile citite de mine vă recomand: E-myth Revisited, Michael E. Gerber – dacă ești antreprenor la început, lucrezi prea mult și nu ai idee cum ai putea să te organizezi mai bine, merită să citești cartea asta; The Tipping Point, de Malcom Gladwell – despre ce înseamnă “viral” și cum pornesc “epidemiile virale”, nu cele medicale , de care ați auzit atât de des; Wisdom of crowds, de James Surowiecki – despre deciziile inteligente luate de grupuri de membri nu neapărat inteligenți sau despre cum funcționează advertisingul și ce sunt prețurile.

Ar mai fi și altele, și din domenii diverse, dar cel mai bine ar fi să vă alegeți voi ce vă place. Ar trebui să găsiți cam orice există și pe site-urile de afară, fiind însă clar mai comod de luat decizia de cumpărare și de primit pachetul

Cititorii blogului meu pot folosi următorul cod, care oferă 10% reducere la cumpărarea de cărți de pe okian.ro: OKIAN-K6AX3BH-BIRIS. Sunt 10 vouchere de reducere disponibile. Dacă se termină, dați un mail și mai am 10 pregătite

Scrisoare catre liceeni , de Tudor Chirilă.

Frumos, foarte frumos! Mi-aș dori să existe cât mai mulți tineri care să înțeleagă cu adevărat ce vrea el să spună, chiar dacă educația, mediul, anturajul și toți ceilalți o mie de alți factori îi îndeamnă de multe ori să se gândească la orice altceva decât la viitorul generației lor. Felicitări Tudor Chirilă!

Am fost invitat anul acesta la o mulțime de evenimente despre antreprenoriat online. Deja pot zice că aș putea să fac un oarecare clasament al celor mai des discutate topicuri, pentru că, într-un fel, discuțiile la aceste evenimente tind să se îndrepte în aceeași direcție. Cu siguranță mulți dintre voi ați observat asta. În România am sesizat două tabere: antreprenorii, care zic că nu există bani și investitorii, care zic că nu există proiecte. Personal țin partea investitorilor, pentru că bani sunt. N-a fost niciodată problema de bani. Chiar și în vremuri grele, cum se anunță acum, bani există.

Antreprenorii online sunt de obicei tineri plini de idei și entuziasm. Au o idee foarte “mișto”, care e “garantat 100%” că va avea succes. Aici intervine însă o problemă: se întâmplă ca în multe cazuri succesul pentru ei să însemne “chestii cool” pe care site-ul le știe face, adica “features”. Ceea înseamnă un pas greșit în abordare. Investitorii nu se uită după features. E ultimul lucru la care se uită. Nu o să îți dea niciodată bani pentru că ai chestii cool pe site. Dacă vroiau chestii cool, angajau o firmă de web design care să le facă un site cool, nu?

Punând accentul pe features, se scapă din vedere lucruri mai importante: cine îți e consumatorul? Există o piață? E piața destul de mare? E nevoie de proiectul tău? Cum te diferențiezi? Două-trei funcționalități în plus nu înseamnă diferențiere. Dacă te poți identifica altfel în mintea consumatorului, dacă poți atrage o cotă de piață consistentă prin plus valoare, atunci da. Există loc de proiectul tău.

Există buzzwords de genul “site de nișă”. Toată lumea vrea să facă site-uri de nișă. “O să fie un site de nișă”. Bravo, deci faci un site pentru un segment de piață foarte restrâns. Nișă = puțini clienți și de obicei la fel de puțini bani (asta dacă nu vinzi submarine verzi pentru mamele tinere din Irlanda, or something ). Există riscul să realizezi că ai făcut un site care poate fi foarte ușor implementat ca un feature pe un site mare și atunci poate nu ai rezolvat nimic, nu? Exemplu: faci un site cu oferte pentru turiștii care preferă să facă nudism. Te gândești că ai acaparat un segment bine determinat de clienți. Poate fi corect, dar și greșit: un site mare are posibilitatea de a pune un checkbox pe pagina de căutare, care să trieze doar ofertele pentru nudiști, lucru care îți va afecta cu siguranță afacerea.

Al treilea lucru, la fel de important e modelul de business. Pe românește: cum faci bani ca să susții businessul? Ok, ai nevoie de bani pentru a începe sau pentru a-l dezvolta, dar pe termen lung trebuie să ai un plan. Cum îl monetizezi? Ți-ai făcut calculele? Vei face bani destui? Vei putea să te dezvolți pentru a ajunge la un nivel superior? Dacă îți faci calculele corect e posibil să realizezi că nici măcar nu ai nevoie de o investiție.

Nu în ultimul rând, contează echipa. Chiar dacă am lăsat-o pentru final, echipa va fi primul lucru la care se va uita un investitor. O companie nu e făcută de un singur om. Trilulilu nu e Sergiu Biriș și nu o să fie niciodată. Puterea oricărei companii stă în oamenii din spatele ei. Un lider devine lider doar prin efortul echipei de oameni bine pregătiți din jurul său.

Există oameni care au învățat toate lucrurile astea prin trial and error. Există oameni care doar le zic, dar nu le fac. Există oameni care tac și fac. Uneori entuziasmul și ideea sunt totul, însă de cele mai multe ori proiectele de succes vin din partea unor oameni care iau în calcul toate aspectele unui business, care gândesc de zece ori înainte de a face ceva, care fac sacrificii și care muncesc mai mult decât ar putea majoritatea oamenilor să o facă.

————

La NetStart-Up de anul acesta antreprenorii online pot să demonstreze că au proiecte care merită atenție. Participă investitori cunoscuți, care vin cu scopul de a investi într-un proiect românesc cu potențial. Mai multe detalii aici.

Revista Biz de săptămâna aceasta are un cover story denumit”Revolutia Internet 2.0″. E un articol bun care urmăreşte evoluţia proiectelor 2.0 cu potential din România şi a tinerilor antreprenori din spatele acestora. De citit.