A healthy disregard for the impossible

Social media & permission marketing

Acum ceva vreme se tot auzea de actori sau persoane publice care isi stergeau conturile de Twitter cu toate ca aveau cateva zeci de mii sau chiar milioane de followeri. Pentru un utilizator obisnuit asta ar parea o prostie. Adica dupa ce te-ai straduit atat sa iti cresti baza de followeri acum iti stergi contul. Ciudat, nu?

Mi-am dat insa seama in timp care ar putea fi motivele si asta datorita faptului ca eu insumi am inceput sa interactionez tot mai putin pe Twitter/Facebook sau mai bine zis din ce in ce mai putin la nivel personal. Trebuie sa mentionez ca pe Facebook sunt “prieten” cu toata lumea, deci nu-l folosesc ca pe un tool unde comunic cu prietenii. (La un moment dat e probabil sa se schimbe lucrul asta si sa aplic regula de minim bun simt “daca nu ne-am cunoscut personal, nu suntem prieteni”). Anyway, mai dau un link doua cu chestii care mi se par interesante, dar in esenta cam atat.

Revenim. De ce si-ar sterge o vedeta contul de twitter dupa ce a adunat milioane de followeri? Pare ciudat, dar la baza cred ca e simplu. Twitter si Facebook au readus, intr-o forma noua si chiar inedita, marketingul bazat pe permisiune. Cand te accept ca follower iti dau de fapt permisiunea ca tu sa urmaresti tot ce fac (sau zic ca fac) si mai presus de asta iti acord un “mini-statut” virtual care iti permite sa porti o conversatie 1 la 1 cu mine intr-un mediu (foarte) public. Nu o data am vazut mesaje pe twitter de genul: ”bai @artistul_cutare, piesa aia e naspa si tu la fel!”;  ”auzi @gigel (CEO la compania X), vezi ca ti-am trimis un mail … astept reply asap”. Cu siguranta in “offline” o conversatie 1 la 1 intre cei doi s-ar purta cu totul altfel.

Capitalul de imagine pe care persoanele publice si-l construiesc se bazeaza si pe misterul care-i inconjoara. Apar in reviste, la TV, dar in principiu stii putine lucruri despre ei. In momentul in care vedeta devine @xulescu de pe twitter, devine “pamantean”, iar capitalul ala se pierde intr-o oarecare masura. Pentru companii, in momentul in care mesajele negative  incep sa curga, perceptia lor e ca e foarte greu sa mai faci damage control. Cred ca e si unul din motivele pentru care corporatiile/companiile mari se tem de social media. Nu stiu de unde sa apuce conceptul, nu-i vad granitele, asa ca prefera sa “play it safe”.

Pe Facebook e putin diferit, dar tot permission marketing ii zice. Cand dau Like unei companii/aplicatii inseamna ca ii dau permisiunea sa imi afiseze mesaje in news feed sau sa imi trimita mesaje direct in Inbox. Imaginati-va ca butonul ala de Like ar fi un camp de e-mail langa care sa scrie Abonare la newsletter. Cati din voi v-ati introduce adresa acolo? :) Cand adaugi un nou prieten ii dai permisiunea sa iti faca share la datele personale cu oarecare aplicatie, sa te adauge in nu stiu ce grup care ti se pare stupid, sa te bazaie, sa te joci FarmVille, sa mergi la evenimente care nu te intereseaza dar dai accept ca sa nu-l superi sau sa te tag-uiasca in poze in care nu esti tocmai in cea mai buna postura pe care ai putea-o avea la 3 dimineata :D

Acum Facebook introduce un sistem nou de mesagerie care va grupa SMS, mesaje si statusuri intr-un singur loc. Prietenii tai (probabil si companiile) au acum permisiunea sa te contacteze (bazaie) prin orice mijloc. Devine obositor :) … motiv pentru care incep sa apara tot mai multe companii care cauta “experti in social media”, iar acesti experti pot fi de fapt doar niste pusti care inteleg fenomenul, au rabdare, stiu sa vorbeasca cu “clientul”, le place si n-au altceva de facut decat sa tina lucrurile sub control. Bravo lor ;)

Ce va urma? Privacy (confidentialitatea datelor) va deveni un termen pe care il vom auzi tot mai des, dar pe care eu unul cred ca putini il inteleg cu adevarat. As fi curios cati dintre utilizatorii Facebook au setarile de privacy lasate pe default (as “guesstima” ca peste 80%).  Bineinteles, in timp, retelele sociale (+ Google) vor fi obligate sa introduca tot mai multe optiuni prin care utilizatorii vor putea sa isi protejeze mai bine datele si pe deasupra sunt convins ca vom  avea in scurt timp standarde legate si de setarile default.

BONUS: Like Guns de la Fredo & Pid’jin

8 comentarii la Social media & permission marketing

  1. Marți, 16 Noiembrie, 2010 at 4:55 pm | Permalink

    bai, sefule, gand la gand cu bucurie
    inca nu pot sa iti spun la ce ma gandesc, dar ma tare bucur sa vad ca esti pe felie cu mine :D

  2. Marți, 16 Noiembrie, 2010 at 6:38 pm | Permalink

    Cred ca ‘problema’ defapt este identitatea reala sau lipsa ei in comunicarea pe net. Pana in momentul in care, intr-un mod sau altul, va fi reglementata asumarea identitatii reale pe net, asa cum e normal si cum se intampla in offline, expertii de care vorbesti se vor ocupa in majoritatea timpului de ‘anonimii’ care vor sa spuna altceva decat si-ar asuma in offline.
    Parerea mea este ca cei care detin/administreaza platforme de comunicare online, de la bloguri pana la presa si retele sociale trebuie sa inceapa sa le priveasca ca pe niste sali fizice pline de oameni reali care discuta. In felul asta vor incepe sa inteleaga si cum sa le administreze.

  3. Miercuri, 17 Noiembrie, 2010 at 5:34 pm | Permalink

    Dupa cum am spus, hai sa constientizam problema si va veni si solutia. Nici eu n-o cunosc 100%. In offline cred ca procesul a fost acelasi si uite ca am ajuns la fineturi :)

  4. Miercuri, 17 Noiembrie, 2010 at 7:20 pm | Permalink

    E cu doua taisuri social media, in special pentru companiile mari. Totusi, face foarte mult bine imaginii,daca este gestionat un cont pe FB si nu numai bine, poti sa “castigi” chiar clienti. Aveti dreptate si cand spuneti ca totul este greu de tinut sub control, insa “beneficiile” social media sunt pra tentante ca sa faca companiile, cle putin, sa renunte la acest mode de comunicare si nu numai.

  5. Miercuri, 17 Noiembrie, 2010 at 8:20 pm | Permalink

    Uite inca un exemplu apropo de subiect. Fara nici o suparare, daca eu as administra acest blog, comentariul lasat de RCA Ieftin ar fi exclus din start pentru ca: este offtopic, incoerent, contine greseli de scriere si, in primul rand, este evident scris pentru autopromovare si nu pentru a aduce valoare discutiei. Din punctul meu de vedere putem vorbi despre soft-trolling (habar n-am daca exista notiunea, este cea mai descriptiva care mi-a fost la indemana).
    Sergiu, ce zici?

  6. Joi, 18 Noiembrie, 2010 at 10:26 am | Permalink

    Este punctul de vedere al cuiva din piata, nu stiu ce poate fi mai relevant de atata pentru o astfel de discutie. Multumesc pentru critici, le voi lua in considerare. Spuneam ca este foarte greu de gestionat din punctul de vedere al imaginii si nu numai, pentru o companie, un cont de FB sau TW, dar ca “beneficiile” sunt prea tentante pentru a nu apela deloc la aceasta metoda de comunicare.

Leave a Reply

You can use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>