Sunt un tip sociabil si deschis. Cei care ma cunosc, pot confirma acest lucru
. Imi place sa discut cu oamenii, sa le ascult ideile si sa le impartasesc pe ale mele. Cateodata ideile bune, discutate la o cafea , au devenit povesti de succes.

Si pentru ca in perioada Craciunului povestile sunt cel mai bine impartasite la o cafea fierbinte, am decis ca impreuna cu Starbucks sa lansez o mica provocare pentru cititorii acestui blog!
Tot ce trebuie sa faceti este sa scrieti intr-un comentariu mai jos ce povesti ati vrea sa imi impartasiti (pe orice subiect din univers!) daca v-as invita la o cafea. Cele mai interesante 3 povesti vor avea ocazia sa fie spuse si LIVE de autorii lor, intr-o intalnire cu mine la Starbucks Cluj pe data de 14 decembrie
La intalnire vom avea parte de cafea si prajituri de la Starbucks + un mic training despre cafea + niste mici cadouri. Eu zic ca o Toffee Nut Latte sau o Mocha Praline suna yummy pentru o seara de decembrie, ce ziceti?
PS 1: Castigatorii ii voi anunta aici pe blog pe data de 13 decembrie.
PS 2: Daca tot mergeti in perioada asta la Starbucks nu uitati sa duceti cu voi o carte pentru ca Starbucks are programul “Carti pentru copii” prin care in fiecare cafenea Starbucks se colecteaza carti pentru copii care vor fi oferite apoi SOS Satele Copiilor si Civika.
buna sergiu!imi datorezi o cafea, promisa la meeting-ul de saptamana trecuta. Asta in primul rand
in al doilea rand, esti atat de busy incat nu am reusit sa iti povestesc ideile mele legate de petrecerea de x-mas de la noi, de la trilu. Asa ca, nu vrei sa impuscam doi iepuri deodata?:))
Salutare Sergiu !
Poate cea mai importanta poveste pe care as putea sa ti-o povestesc este una ce ne leaga pe amandoi, si anume legat de Trilulilu. Datorita propriei tale “inventii” am reusit sa cunosc multe persoane din orasul meu pe care nu le cunoscusem pana atnunci, mi-am facut multi prieteni aici cat si in intreaga tara. Bine … ar fi multe de povestit referitor la asta… dar poate le povestim atunci .
Si mai e ceva … daca tot iesim la o cafea as vrea sa-mi impartasiti si dumneavoastra “povestea Trilulilu” – toata istoria site-ului din prima zi si chiar inainte de infiintare!
O saptamana frumoasa !
[George, Rosiorii de Vede]
Mi-ar placea sa povestim despre cum poti reusi in Romania. Pe plan profesional. Nu in sens negativ am zis ca am putea povesti despre asta, pentru ca eu mai cred ca pot reusi in Romania.
Si mi-ar placea sa stam la o cafea la Starbucks, desi si ceaiul lor imi place foarte mult, pentru ca voi pleca la Oradea, orasul natal – din lipsa de job in Cluj, nu de entuziasm. Asa incat, poate voi face rost de contactul tau sa te invit si la Oradea ca speaker.
Oricum, felicitari pentru realizarile de pana acum si incurajari pentru cele viitoare!
A-M
Salut Sergiu!
În plus, mi-ar plăcea să îți povestesc despre Okian și aș dori să aud mai multe despre ”omul Segiu Biriș” (ar fi nepoliticos să vorbesc doar eu
).
Mi-ar plăcea să discutăm despre branduri. Cum creezi și cum pui bazele unui brand de succes. Despre brandurile noastre preferate și despre șansele ca România să vină pe piața internațională cu concepte similare.
Am o poveste despre domnul din imaginea de mai jos si inca alte zeci de povesti din calatoria mea prin Europa din toamna acestui an. Daca vrei sa le auzi direct de la o batrina doamna, fii sigur ca voi veni in orasul meu natal, chiar mi-ar face placere sa va intilnesc pe voi, cei de la Trilulilu, cei care sinteti pentru mine a doua casa/familie.
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/823c7616a4e0aa
Pe domnul din fotografie il cheamă Julien, are 74 de ani şi a răsărit, la propriu, dintre morminte în timp ce, abia intrată în Pere-Lachaise, mă apucasem de fotografiat pe acolo.
El s-a oferit să mă ducă la mormintele scriitorilor cunoscuţi şi aşa se face că mi-a fost ghid în acele 3 ore petrecute în cimitir pe o vreme ca vara de caldă şi frumoasă.
Am împărţit cu el cafeaua ce o aveam la mine în rucsacul cu care am umblat prin Paris (un rucsacel din ăla mai mic) şi apoi m-a invitat el la o cafea pe o terasă din Paris.
Povestea lui pe scurt: singur, toată viaţa singur, fără sursă de venituri, fiindcă a lucrat prea puţin, stă la azil de unde se aşteaptă să fie dat afară în curînd, se întreţine din mici servicii pe care le face unor doamne înstărite mai în vîrstă ca el.
Vorbea o franceză impecabilă, de modă veche, cu accente retorice. Pasionat de muzica clasică pe care o ascultă doar la radio că nu are alte surse de “zgomot”.
Deşi sărac-lipit, cînd a plătit cafeaua mea şi berea pe care a băut-o el, a lăsat un bacşiş de 1,50 E, adică bacşişul standard, de 15% din consumaţie.
Era îmbrăcat curat, cu un uşor aer cochet-boem (fularul) şi ras proaspăt. Săracul, cred că a pierdut probabil banii pe care îi putea cîştiga în acea după-amiază ca ghid, fiindcă bănuiesc că aşa îşi mai face rost de ceva venituri, făcînd pe ghidul în cimitir. Doar că dăduse de o doamnă zăpăcită şi mai săracă decît el, lucru pe care eu am avut grijă să i-l sugerez de la început, bănuind destul de repede că nu se plimba întîmplător pe acolo. În final ne-am dus şi în centrul oraşului, că eu încă nu vizitasem Notre-Dame. şi asta fiindcă mi-a dat el 2 bilete de metrou, eu nu mai aveam în acel moment decît 4 E toţi banii, era ultima zi la Paris şi…
Aşa s-au întîlnit un sărac din Est cu unul din Vest şi s-au despărţit, fără să schimbe adrese, doar mulţumindu-şi politicos pentru orele plăcute petrecute împreună.
hehe, se pare ca vom avea multe lucruri interesante de povestit
As vrea sa`ti zic un secret! :-$
acum cand sunt pus in fata faptului implinit nu stiu despre ce as putea sa iti spun. Probabil ca as putea sa vorbesc despre bunicul meu care a tracut printr-un razboi (de fapt doua dar in primul era prea mic) si care a facut 8 copii in vremurile acelea si anul viitor implineste 100 de ani si care la 90 de ani a zis ca lui ii e rusine sa poarte ochelari; sau despre prietenii mei cunoscuti prin intermediul internetului cu care m-am intalnit la o cafea, la un suc, la o bere si care sunt niste oameni super, super faini; sau despre fiica mea minunata (dar stiu ca povestile despre proprii copii plictisesc, asa ca nu
)